Într-o societate a carei evoluție, în special
tehnologică, cunoaște o accelerare puternică, utilizarea calculatorului în
procesul de învățământ devine din ce în ce mai mult o necesitate. Lucrăm cu
generații de elevi care dețin abilități digitale construite implicit, prin
practici zilnice, generalizate, aproape obișnuite. „Alfabetizarea”
digitală începe de la cele mai fragede vârste, difuz, chiar din familie, și se
învață… precum mersul sau vorbirea.
Utilizarea instumentelor IT și a mediilor
electronice promovate de TIC duc la o îmbunătățire complexă a procesului de
învățare. O bună utilizare a acestor instrumente poate eficientiza comunicarea
profesor-elev, motivându-i pe cei din urmă pentru studiu. Profesorii au
posibilitatea să-şi diversifice activitatea. Utilizarea instrumentelor TIC in
activitatea didactica este eficientă la orele de Religie. Eu sunt o bună
utilizatoare și cunosc modalitatea efectivă de folosire la disciplina predată.
Îmi asum rolul de îndrumător, facilitând învățarea prin materiale didactice
postate, prin diferite activități on-line care încurajează creativitatea,
motivația pentru documentare.
Mediile
virtuale de învățare pe care le-am folosit : prezentari ppt; lectii AeL; videoclipuri
educationale, includerea unor prezentări grafice (iconele sfinților),
vizionarea live video de pe web. Blogul este mediul virtual de manifestare a
creativității elevilor, locul unde ei își împărtășesc diverse experiențe
dobândite în excursii tematice, postând fotografii, scriind impresii de
călătorie, eseuri inspirate din ceea ce au admirat. Lecțiile cu
ajutorul calculatorului au un impact major asupra modului în care elevii
înțeleg informația. Calculatorul încurajează învățarea prin descoperire, elevii
înțeleg mai ușor evenimentele descrise, sunt antrenați în găsirea de soluții și
metode de rezolvare a unor situații noi, simțindu-se mai motivați. Este
facilitată comunicarea, dezvoltarea peoiectelor interșcolare pe diverse arii
tematice.
Pentru o utilizare eficientă a calculatorului,
am în vedere câteva aspecte:
- aprecierea
corectă a abilităților inițiale ale elevilor în legatură cu utilizarea
instrumentelor IT;
- elaborarea si
transmiterea către elevi a unui set de instrucțiuni clare de lucru la calculator;
- stabilirea clară
a sarcinilor ce le revin elevilor;
- asigurarea
necesarului de resurse pentru derularea normala a activității (elaborarea
suporturilor de curs, dotarea corespunzatoare hardware si software in sălile
destinate activităților, existența la domiciliu a unei conexiuni la internet
sau facilitarea utilizarii unei stații de lucru în cadrul unității școlare)
Utilizarea mediilor virtuale de învățare îl situează
pe elev în centrul formării sale, îl menține mereu activ și conduce la:
accentuarea studiului individual la elevi; dezvoltarea gândirii analitice,
structurate și de profunzime a elevilor; dezvoltarea ințiativei elevilor;
situarea celui ce învață (primește cunoștințe) în controlarea procesului de
învățare în vederea îmbunătățirii formei de învățământ; formularea succesiva de
întrebări de către elev despre cunoștințele pe care le posedă; construirea
procesului de asimilare și înțelegere a cunoștințelor pornind de la cel care
învață; dezvoltarea spiritului de gândire și de lucru în echipă a elevului.
Mediile de învățare virtuale nu se limitează doar la
transferul de cunoștințe pe suport magnetic, prin intermediul Internet-ului, ci
stimulează motivația si munca individuală a elevului, generează studii de
caz și stimulează rezolvarea acestora în
cadrul grupurilor de discuții. Dezvoltarea unui portofoliu pentru o unitate de învățare
sau pentru întreaga disciplină, care apoi să fie utilizat la clasă pentru a
ridica nivelul de performanță al elevilor și a le dezvolta competențele
necesare în secolul XXI, presupune asumarea rolului profesorului de designer al
instruirii (chiar dacă se ghidează după o programă școlară), de facilitator al
procesului de învățare, implementând, evaluând și proiectând lecțiile,
colaborând cu ceilalți colegi și identificând strategiile pentru utilizarea
sigură, responsabilă și corespunzătoare a Internetului de către elevi.
Depășind calitatea de furnizor de cunoștințe, profesorul
devine ghid și furnizor de resurse didactice, devine expert în a pune întrebări
(nu numai în a da răspunsurile corecte), oferă cadrul inițial al activităților
elevilor încurajând orientarea personalizată, prezintă subiectele din perspective
multiple, subliniază direcțiile importante de studiu, devine mentor, mediator,
membru al grupului de studiu, acordă o mai mare importanță stilurilor de
învățare ale elevilor, oferă posibilităţi de învăţare prin experienţe practice
şi prin crearea de proiecte curriculare şi evaluări care se raportează la
standardele naţionale în domeniul educaţiei, utilizează strategii didactice
care promovează centrarea pe elev şi formarea capacităţilor de gândire de nivel
superior.
Într-un mediu de instruire virtual se modifică și rolul
elevilor, în sensul în care se pune accent pe folosirea cunoștințelor (nu numai
pe observarea performanței de expert a profesorului sau pe promovarea testelor)
și pe asimilarea strategiilor de învățare, atât la nivel individual, cât și
colaborativ. Elevii nu sunt niște receptori pasivi, ci devin edificatori ai
propriului bagaj de cunoștințe, își dezvolta competențele de gândire și învățare,
devin responsabili de propriul proces de învățare. Accesul la resursele de
instruire permit elevilor să vadă subiectele din perspective multiple, iși
formează propriile întrebări pentru care caută răspunsuri adecvate, lucrează ca
membri ai grupurilor la teme colaborative/cooperative crescând semnificativ
interactțunea în cadrul grupului, devin manageri autonomi, independenți și
motivați, discută și analizează propriile rezultate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu